Ești franjuri Românie

20161130_232840La mulți ani România!!!

 

 

E ziua în care frumoasa noastră tară e sărbătorită la nivel național, ziua în care se sărbătorește marea unire din 1918. A trecut aproape un secol de atunci și chiar dacă teritorile s-au unit, locuitorii acestora încă nu au reușit să se unească nici în minte nici în suflet, nici în fapte. Marea unire a rămas, de fapt, o unire mică.

Nu știu dacă istoria poporului nostru are o parte din vină, sau caracterul aparte al oamenilor din fiecare regiuni, sau cei care au avut frâiele țării, sau mai cine mai știe ce motiv, dar un lucru e cert, în continuare ne place să ne luptăm între noi, să ne punem bețe în roate uni celorlalți, să fim dezbinați.

Cu toate că avem o țară bogată, noi am rămas săraci, nu am învățat mare lucru din propria istorie, din propriile greșeli și continnuăm pe un drum care duce peste tot și nicăieri. Oameni nu mai au speranță, o mare parte dintre noi trăim în sărăcie, de pe o zi pe alta, ne lăsăm ușor, foarte ușor influențați de cei care ne doaresc răul, sau care îsi caută binele, fără să le pese că binele îl obțin prin necazul celorlalți. Vezi oamenii pe stradă umblând ca niște vase goale, goliți de identitate, de speranță, fără de viață, foarte rar mai întâlnești semeni care să întindă o mână de ajutor fără să ceară ceva în schimb, toată lumea caută înavuțirea, pentru a atinge bunăstarea, dar oricăt ar câștiga, nu se mai satură niciodată și caută tot mai mult, ajungând la finalul vieții tot nemulțumiți.

Părinții nu mai au timp să își educe copiii în goana pentru a le oferii un trai mai bun pentru ziua de mâine, în loc să își pregătească odraslele pentru viitor, în loc să îi învețe să devină oameni, copiii  în lipsa părinților aleg modele dintre cele mai greșite ca și repere, ajungând să aibă caractere împrumutate și de cele mai multe ori, nu de cea mai bună calitate.

Oamenii nu mai găsesc timp să se bucure de viață, se închid în case, se închid în ei înșiși, aleg să privească la un ecran de sticlă căutând o stare de bine care nu mai vine niciodată. Alegem să socializăm virtual în detrimentul interacțiunilor interumane, o socializare care în loc să ne apropie, ne îndepărtează tot mai mult.

Majoritatea se plânge de cât de rău merg lucrurile şi deşi conştientizează aspectele negative alege să fie înconştientă când ar trebuii, de fapt să se implice, să lupte pentru a le elimina, pentru a îmbunătății viitorul pentru urmași. Aşteptăm să se schimbe totul în bine, dar noi nu căutăm să ne schimbăm.

 

Chiar dacă sunt optimist de fel, astăzi am ales să fiu pesimist, am ales să văd răul, cu toate că mai întâlnești și oameni doritori de schimbare, care şi fac ceva pentru asta şi cum e vorba românească, nu e pădure fără uscături, în prezent aş spune că pădurea e uscată în mare parte şi pe ici pe colo se mai găseşte câte un copac care se naște, un copac viu.

 

Oare unde ne-am fi plasat ca națiune, dacă am fi reuşit să găsim numitorul comun, dacă am fi reuşit să conlucrăm, nu doar să încercăm să conviețuim. Oare câte secole o să mai treacă până când vom împlini “Marea Unire”?

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *