Am avut plăcerea să citesc o carte bună

Nu sunt avizat să fac o analiză elaborată asupra cărții, nu sunt un mare consumator de cărti, citesc cam la fel de des cum merg și la serviciu, adică în ture.

Am precomandat cartea lui Ovidiu Eftimie, Arhanghelul Raul, de pe internet, văzând postările despre ea pe Facebook. Recunosc că SF-ul este al doilea gen preferat, după fantasy, pe lăngă asta am citit cu plăcere unele articole de la Times New Roman, așa că am renunțat la o pizza pe care voiam să o comand și am comandat cartea.

Două lucruri bune s-au întamplat, nu am mai fost balonat în seara aceea de la o pizza întreagă, și am citit ieri și azi o carte altfel. Mă așteptam să fie o lectură aparte, în stilul caracteristic, dar nu credeam că o să mă prindă atât de tare încât să mă lupt cu somnul pâna la 2:00 noaptea, pentru a mai citi încă un capitol, temându-mă să nu râd prea tare, ca nu cumva să trezesc copilul sau nevasta din camera alăturată.

Din punctul meu de vedere nu e o carte perfectă, mi-aș fi dorit să fie mai lungă, personajul principal să fie, mai principal, finalul să fie mai complex , dar nu mai contează, ce contează e faptul că e o primă carte foarte bună, pe care cu siguranță celor care le place genul fantasy-SF-actiune-comedie, nu știu dacă zic bine, sau dacă există genul acesta, dacă nu, tocmai a fost inventat, o vor aprecia și la fel ca și mine, vor aștepta cu nerăbdare următorul volum.

Raul, un publicitar din București, nu bănuia cp atunci când va muri va ajunge în Iad. Și nici că de acolo se va intoarce pe Pământ nemuritor și cu misiunea de a preveni Apocalipsa: invazia nemuritorilor prin gaura spatio-temporala din gara de la Teiuș. Între timp, agentul SRI Popescu este trimis să se infiltreze în rândurile nașilor de tren CFR și descoperă că aceștia formează, de fapt, o armată secretă care se luptă cu forțele supranaturale de pe teritoriul României. De la arme cu plasmă la călătoriile cu locomotiva Șoapta lui Zamolxe, prin nodul temporal din gara Brașov și goana după o creatură multidimensională care poate fi cheia salvării omenirii, Raul, Popescu și nașii de tren se confruntă nu doar cu paradoxuri spațiu-timp, ci și cu subfinanțarea cronică ce afectează toate instituțiile de stat, inclusiv cele care se ocupă de fenomene paranormale.

 

Romanul lui Ovidiu Eftimie este un science fiction românesc în care spații banale precum cartierul Pantelimon, gara din Brașov, un birou din Ministerul Transporturilor sau trenul spre Teiuș sunt scene pentru discuții despre călătorii în timp și lupte cu ființe multidimensionale – toate pentru a preveni Apocalipsa. Personajele sunt oameni de zi cu zi: un creativ publicitar, un naș de tren, un politician, un agent, tipologii la care cititorul nu se va mai uita niciodată cu aceiași ochi dupa ce-i va vedea in acțiune. 

Umorul și satira autorului vin din familia de scriitori central-europeni ca Borumil Hrabal sau Karel Čapek.” 

O carte care își merită banii, chiar mai mulți decât costă.

2 comments on “Am avut plăcerea să citesc o carte bună”

  1. Alex Pau says:

    asta pentru ca dupa ce te-ai urcat intr-un tren la noi chiar esti intro gaura spatio-temporala,dupa 5 ore te trezesti la 150 de km mai incolo de unde te-ai suit :))

    1. Ladislau says:

      :)))))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *