Mâine mă fac patron

download-1

Am citit ieri un articol despre patronii Dedeman, care mi-a făcut seara mai frumoasă. Oamenii ăştia chiar au reuşit să ridice o afacere de la zero şi să o ducă pe primul loc în competiție cu toate celelalte firme străine de bricolaj prezente în țara noastră. Şi da, nu am ştiut că e o firmă românească, dar mă bucur nespus că este. Nu mă bucur neapărat din patriotism, deși intr-o oarecare măsură și acesta se adună la bucuria mea, ci datorită faptului că nu am o părere prea bună despre “patronii” autohtoni.

Rândurile din articolul citit, mi-au reconfirmat părerea personală despre patronii români din anii de după revoluție și până în zilele noastre.Oamenii ăstia au provenit dintr-o familie modestă cu opt frați, au plecat de jos, au ajuns în top prin muncă, fără să facă afaceri cu statul, să fi avut legături dubioase, sau să facă afaceri la limita legii și cred că vor rămâne acolo multă vreme, din aceste motive și nu numai.

Problema, la mulți patroni români care şi-au deschis sau îşi deschid afaceri, la noi în țară este dorința de îmbogățire rapidă, gândirea pe termen scurt.Povesteam cu un coleg, care îmi spunea că a văzut un interviu pe vremea când era în Italia, în care un investitor local era întrebat când considera că îşi va recupera investiția în cele două hoteluri pe care le construia în zonă, iar acesta a răspuns că probabil, de beneficile investiției se vor bucura abia copiii sau nepoții lui.

Aceasta este o gândire sănătoasă, o investiție trebuie gândită cel puțin pe termen  mediu, dacă nu pe termen lung. Nu degeaba e vorba că banii veniți uşor, uşor se duc.Majoritatea celor care deschid afaceri la noi, caută  să se îmbogățească cât mai rapid, să iși etaleze cât mai vizibil opulența, că doar na, s-au ajuns, sunt patroni.

Aici nu mă refer la “oamenii mari”, sau cum se mai zice, “băieții deștepți”, acolo e altă poveste, vorbesc de patronii din clasa de mijloc și de jos, ca să zic așa, parte dintre ei parveniți, care primesc totul de la părinți fără prea multă muncă, sau din cine știe ce surse un ban grămadă, sau cei care încearcă cu ultimul ban să deschidă o afacere, dar nu sunt și nici nu se pregătesc deloc, sau se pregătesc foarte puțin pentru asta. Am banu’ mă fac patron, și pe urmă vedem noi ce iese că doar cât de greu o fi.

Nu vreau să vorbesc despre criza financiară, despre ajutorul din partea statului pentru a deschide o afacere, nici de taxele impuse, care sunt sufocante, dar le expun, ca un exemplu în plus, pentru a confirma nevoia de pregătire a unui plan de afaceri.

Fără un plan bine pus la punct, fără a pune preț pe clienți și nu în ultimul rând pe angajați, aspecte foarte des neglijate, multe afaceri sunt sortite eșecului.

Cu toate acestea, încet, încet, lucrurile pare că se îmbunătățesc, eu sper să văd cât mai des oameni de succes, autohtoni.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *